ADHD nu se referă numai la neatenție și hiperactivitate

ADHD nu se refera numai-la neatentie si hiperactivitate

Există situaţii în care ADHD afectează foarte mulţi copii care nu au probleme de învăţare însă au probleme legate de adaptare și de foarte multe ori NU sunt înţeleși.

”ADHD începe întotdeauna în copilăria timpurie, dar, în unele cazuri nu este diagnosticată până mai târziu în viaţă. Se credea că odată ce ADHD a fost limitată numai la copilărie. Simptomele pot persistă până la maturitate”.

Barkley RA (1990). “Deficit de atenţie şi tulburări de hiperactivitate: Un manual pentru diagnostic şi tratament.”

„Să înţelegem ADHD prezintă o vedere de ansamblu cât mai clară asupra unei probleme foarte serioase”

(dr.b Christopher Green, dr. Kit Chee)

Manifestările specifice se pot grupa în patru mari categorii.

Prima se referă la defictul de atenţie, memorie şi la insuccesele şcolare.
Cea de a doua ţine de comportamentele cauzate de hiperactivitate, impulsivitate şi lipsa de control.
Al treilea aspect este legat de boli cum ar fi: dislexia, tulburarea de tip opozant, tulburarea de conduită.
Ultima secţiune se referă la influenţă mediului în care trăieşte copilul, relaţia pe care acesta o are cu memebrii familie şi cum gestionează părinţii medicaţia copilului.

Ceea ce se poate spune este că această tulburare nu se opreşte numai la vârstă copilăriei, simptomele pot persistă până la vârstă adultă. Manualul de Diagnostic şi Statistic al Tulburări Psihice (DSM-IV-R) (Asociaţia Americană de Psihiatrie) enumeră caracteristicile care pot fi găsite în copii diagnosticaţi că având ADHD. Cel puţin 8 din aceste caracteristici trebuie să fie prezente, debutul trebuie să fie înainte de vârstă de 7 ani, şi ele trebuie să fie prezente pentru cel puţin şase luni.

Unii ar putea spune că a crescut simţitor numărul cazurilor astăzi, cercetările în domeniu scot la iveală că în urmă cu 100 de au fost descrise simptomele şi de aproape 50 de ani există medicaţie în acest sens. Ceea ce putem spune este că astăzi interesul este mult mai mare din partea specialiştilor şi al părinţilor în a identifica comportamementele şi cauzele.

ADHD este o problema reală de sănătate şi ea este o „tulburare biologică, caracterizată printr-un dezechilibru apărut la nivelul creierului, care îl împiedică să funcţioneze la parametrii normali”

dr. Christopher Green, dr.Kit Chee; p.5 “Să înţelegem ADHD”

şi în acest sens există tehnici de scanare cerebrală (PET, RMN) pentru a demonstra.

Nu putem spune că toate comportamentele bazate pe neatenţie reprezintă punctul de plecare în ADHD

Comportament normal vs ADHD

Majoritatea copiilor sănătoşi sunt neatenţi, hiperactivi sau impulsivi la un moment sau altul.

Legat de neatenţie, de exemplu, părinţii îşi fac griji că la vârstă de de 3 ani copiii nu pot ascultă o poveste de la început până la sfârşit, dar este normal pentru preşcolari să aibă un timp relativ scurt în care trebuie să fie atenţi. De asemenea trebuie să ţinem cont că timpul de aşteptare în cazul copiilor este relativ scurt şi anume la trei ani pot aştepta până la 3 minute apoi timpul creşte cu un minut pentru fiecare vârstă aşa că la 6 ani ei pot aştepta aproape 6 minute. Chiar şi copiii mai mari şi adolescenţi pot avea deficit de atenţie, acesta creşte de multe ori şi depinde de nivelul de interes. Majoritatea adolescenţilor pot ascultă muzică sau vorbesc cu prietenii lor ore, dar pot fi mult mai puţin concentraţi asupra temelor.

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul de hiperactivitate. Copiii mici sunt în mod natural energici – se comportă că şi cum nu ar fi obosiţi un timp destul de lung şi ei pot deveni chiar mai activi atunci când sunt obosiţi, flamanzi ,sau când se află într-un mediu nou. În plus, unii copii pot avea în mod natural un nivel de hiperactivitate mai mare decât alţii. În aceste situaţii copiii nu ar trebui să fie clasificaţi că având ADHD doar pentru că ei sunt diferiţi de prietenii lor sau fraţii lor.

Evaluarea ADHD

Evaluarea este destul de dificilă mai ales dacă copilul este dotat, raportarea la scale, chestionare, interviul părinţilor reprezintă modalităţi de a pune în evidenţă existenţa manifestărilor caracteristice acestei tulburări .
Tratamentul medicamentos în multe situaţii vine să completeze împreună cu terapia comportamentală intervenţia în cazul ADHD.
Specialiştii vor fi medici împreună cu psihologi care au experienţă în acest tip de tulburare şi care vor stabili tipul de intervenţie.

Distribuie:

Iulia Pantazi - Psiholog
Iulia Pantazi - Psiholog
Psihologia este o artă, iar pentru mine, este arta pe care o fac cu cea mai mare pasiune, dublată de profesionalism. De aceea, ani la rând am urmat formări atât în ţară cât şi în străinătate, pentru a putea astăzi să îmi pun experienţa şi cunoştinţele în slujba celor care au cu adevărat nevoie de ele. Dintotdeauna dorinţa mea a fost aceea de a-i ajută pe cei din jurul meu să îşi atingă potenţialul maxim. Aşa am învăţat că pentru a putea ajuta cu adevărat, trebuie înainte de toate să înţelegi. Şi ca să ajungi să înţelegi, trebuie să înveţi. Odată ce crezi că ai învăţat, trebuie să continui să înveţi în fiecare zi, deoarece nici o terapie de succes nu se face fără profesionalism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *