Atenția la copii. Cum evaluăm o problemă de atenție?

Atenția la copii. Cum putem evalua că are o problemă de atenție?

Deficitul de atenţie a devenit o problemă astăzi atât pentru  părinţi cât şi pentru profesori. Foarte mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD deşi pot să nu îndeplinească în totalitate criteriile pentru acest diagnostic, doar pentru faptul că nu sunt atenţi la efectuarea temelor sau rezultatele la evaluări nu sunt pe măsura aşteptărilor.

Atenția la copii de 1-3 ani

La o vârstă fragedă, părinţii nu acordă timp întotdeauna observării copilului pe parcursul jocului sau în timpul altor activităţi. Dacă cel mic nu stă cu o  jucărie, nu o priveşte, nu prezintă interes asupra detaliilor mai semnificative, nu  pune intrebări legat de cea ce-i atrage atenţia (formă, culoare, funcționalitate)  şi nu face decât să le răstoarne sau să le schimbe continuu locul, atunci aceste comportamente ar trebui observate şi evaluate.

Atenția la copii de 3+ ani

În jurul vârstei de 4 ani aşteptările legate de efectuarea unei sarcini din partea copilului nostru  sunt mult mai mari decât la 2 ani.

La 4 ani un copil  poate efectua o sarcină timp de 10-15 minute, fără să o schimbe sau să dea semne de plictiseală prin ridicare sau părăsirea locului unde era aşezat,  fie la masă sau pe covor, de exemplu.

Părinţii pot şi acasă, înainte de a ajunge la specialist să îşi evalueze copilul şi apoi să ia decizia dacă într-adevăr este o problemă legată de o tulburare sau este o lipsa de organizare a copilului şi o problemă de stimulare.

Mulţi părinţi mi-au povestit cât de bine se descurcă copilul lor cu tableta la jocuri cu grad crescut de dificultate și cum nu poate să coloreze fără să depăşească un contur al unei figure simple.

Eu încerc să vă sugerez să transferaţi un joc de pe tabletă în maniera creion – hârtie şi acest lucru poate fi  foarte simplu.

Atenția la copii – testul labirintului

Atenția la copii – testul labirintuluiDe pildă, construirea unui labirint, la început simplu prin unirea cu ajutorul culorilor a două figuri de tipul “maşină şi garajul” sau “un animal şi mâncarea preferată”, figuri pe care le puteţi desena sau le  puteţi decupa din reviste sau cărţi pe care nu le mai folosiţi.

Copiii sunt interesaţi de astfel de fişe.

Ulterior încercăm să creştem gradul de dificultate şi observăm dacă copilul are atenţia centrată  pe stimuli mai bine organizați. Un joc  pe care de asemenea puteţi să-l construiţi singuri ar fi desenarea unui labirint după cum urmează:

gândiţi-va la două linii paralele care pot urmă un traseu de lăţime 1 cm prin care o  maşină să ajungă acum la acelaşi  garaj însă pe o şosea.

Sarcina este ca subiectul(copilul) să traseze cu creionul traseul printre cele două linii ca şi cum ar fi pe o şosea şi este singura posibilitate să  ajungă la garaj.

Atenția la copii – testul labirintului – EVALUARE

Ceea ce trebuie să observăm este faptul că nu are voie să depăşească cele două linii, să nu le atingă pentru a ajunge la destinaţie.

Încercaţi să îl lăsaţi să efectueze singur, primeşte explicaţiile de rezolvare dar nu  ajutor. Acest lucru înseamnă “evaluare”.

În cazul în care depăşeşte foarte mult spaţiul, intersectează liniile, nu finalizează sarcina, refuză să repete,  ne putem gândi la existenţa   unui deficit de atenţie dar şi de coordonare.

Există instrumente clinice  care pun în evidenţă  aceste  deficite şi de asemenea şi tehnici de intervenţie pentru a putea preveni problemele şcolare de mai târziu.

Pentru alte întrebări legate de orice problemă pe care o sesizați la copilul dumneavoastră mă puteți contacta la office@iuliapantazi.ropantaziiulia@yahoo.com sau la 0745.480.458

Puteți de asemenea să îmi lăsați un mesaj ca și comentariu la acest articol în formularul de mai jos.

Mult success!

Distribuie:

Iulia Pantazi - Psiholog
Iulia Pantazi - Psiholog
Psihologia este o artă, iar pentru mine, este arta pe care o fac cu cea mai mare pasiune, dublată de profesionalism. De aceea, ani la rând am urmat formări atât în ţară cât şi în străinătate, pentru a putea astăzi să îmi pun experienţa şi cunoştinţele în slujba celor care au cu adevărat nevoie de ele. Dintotdeauna dorinţa mea a fost aceea de a-i ajută pe cei din jurul meu să îşi atingă potenţialul maxim. Aşa am învăţat că pentru a putea ajuta cu adevărat, trebuie înainte de toate să înţelegi. Şi ca să ajungi să înţelegi, trebuie să înveţi. Odată ce crezi că ai învăţat, trebuie să continui să înveţi în fiecare zi, deoarece nici o terapie de succes nu se face fără profesionalism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *