Cum putem fi lângă copilul nostru de 3 ani deși suntem ocupați!

Este o întrebarea pusă de mulţi părinţi şi mai mult de atât,
răspunsul în cele mai multe situaţii îl găsesc singuri:

“aș dori să fiu lângă tine dar nu ține de mine, eu trebuie să lucrez și acest lucru este prima prioritate acum …”
“ Îți cumpăr ceea ce tu îți dorești , o să fac acest lucru,….”

Cât de greu pare să fie cuvântul “prioritate “ pentru un copil?…

…uneori chiar pronunţia este dificilă.
Despre înţelegere nu poate fi nici vorba.

Copiii aud zilnic acest lucru sub diferite alte forme şi la vârste diferite, de aceea la un moment dat se retrag şi refuză să petreacă timp împreună cu părinţii.
Unii părinţi se simt liniştiţi deoarece solicitările legate de îngrijirile primare odată cu creşterea, au scăzut.
Copiii au solicitări în continuare însă important este să le observăm :

  • Care sunt preocupările lor?
  • Cu ce completează lipsa atenţiei părinţilor?

Sunt multe întrebări la care ar trebui să reflectăm însă nu întotdeauna ca părinte poţi fi şi un bun învăţător. O să parcurgem împreună câteva lucruri legate de nevoile copilului nostru .

Ce se întâmplă la 3 ani ? Apare vârsta întrebărilor !

  • Copiii încep să gândească: “De ce …“, ”pentru că…”, apare funcţionalitatea în gândire;
  • Vocabularul de cuvinte este mult mai mare şi pot să ceară folosind propoziţii mai lungi, începând cu lucrurile care-i plac până la atenţia şi dragostea adulţilor;
  • Copiii la această vârstă înţeleg emoţiile şi fac predicţii legate de diferite personaje în care se transpun sau îşi fac modele;
  • Aşteptările din partea adulţilor sunt mult mai mari;
  • Copii învaţă regulile: “Ce este bine să fac şi ce nu “;
  • Mersul la grădiniţă, modificarea cerinţelor, respectarea unui program;
  • Apar primele amintiri legate de întâmplări, vizite, persoane dragi;
  • Pot să facă singuri foarte multe: hrănirea, dezbrăcat/îmbrăcat, utilizarea toaletei, activităţi uşoare casnice etc.

Am descris numai o parte din comportamentele caracteristice acestei vârste de dezvoltarea, poate cele mai importante şi pentru ele şi altele copiii au nevoie de însoţitori sau persoane care să le ofere siguranţă şi încredere.
Părinţii pot să observe toată această dezvoltarea ca pe ceva firesc care “trebuie” să se întâmple… însă uneori nu se întâmplă aşa. Și trecem peste cei 3 ani ajungând la 4 ani şi dintr-o dată avem un copil mare.

“Unde sunt eu ca părinte să pot observa toate aceste comportamente?“

Răspunsul poate fi simplu: lângă copil, dar noi ştim că nu se întâmplă aşa de fiecare dată.

Să vorbim despre planificare și organizare

Ca orice activitate pe care ne-o propunem să o finalizăm, primul pas este legat de planificare. Pare poate nefiresc ca părinte să gândesc atât de analitic, însă voi începe cu planificarea timpului.

  1. Suntem pregătiţi pentru a începe !
  2. Ne gândim dacă activităţile vor fi împreună cu ambii părinţi sau numai un părinte;
  3. În ce perioada a zilei pot să fiu lângă copilul meu fără să am alte activităţi (vorbitul la telefon, vizionatul la televizor, computer, vorbitul cu alte persoane etc.);
  4. Despre ce voi vorbi cu copilul meu, voi fi un numai un observator sau mă voi implică într-un joc alături de el;
  5. Organizarea materialelor dacă este vorba de joc, a cărţilor dacă vom citi sau locaţie unde pot fi un observator;
  6. Cât timp voi putea petrece alături de copilul meu?;
  7. Comunicăm copilului planul nostru ( “astăzi vom petrece o ora împreună şi …”, precizarea timpului concret);
  8. Voi reflectă la sfârşit dacă obiectivele propuse au fost atinse şi voi avea agenda gândindu-ne dacă am învăţat, observat ceva legate de ” nevoile copilului meu”.

În formularul de mai jos îmi puteți trimite întrebări
legate de comportamentele copiilor dumneavoastră.

Pentru a fi siguri că veți primi răspunsul, completați formularul și căutați în mailul dumneavoastră confirmarea pe care o veți primi de pe adresa info@iuliapantazi.ro.

Distribuie:

Iulia Pantazi - Psiholog
Iulia Pantazi - Psiholog
Psihologia este o artă, iar pentru mine, este arta pe care o fac cu cea mai mare pasiune, dublată de profesionalism. De aceea, ani la rând am urmat formări atât în ţară cât şi în străinătate, pentru a putea astăzi să îmi pun experienţa şi cunoştinţele în slujba celor care au cu adevărat nevoie de ele. Dintotdeauna dorinţa mea a fost aceea de a-i ajută pe cei din jurul meu să îşi atingă potenţialul maxim. Aşa am învăţat că pentru a putea ajuta cu adevărat, trebuie înainte de toate să înţelegi. Şi ca să ajungi să înţelegi, trebuie să înveţi. Odată ce crezi că ai învăţat, trebuie să continui să înveţi în fiecare zi, deoarece nici o terapie de succes nu se face fără profesionalism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *